Tehnologia de tratare a sudurii rezervorului de apă din oțel inoxidabil După sudura rezervorului de apă din oțel inoxidabil, sudura interioară și exterioară și sudura în apropierea sudurii sunt diferite grade de oxidare, care provoacă ușor coroziunea rezervorului de apă din oțel inoxidabil. În procesul de prelucrare a oțelului inoxidabil, se generează o piele de oxid negru după laminare, lipire, sudare sau tratament termic artificial al suprafeței. Această piele grea de oxid de gri negru este compusă în principal din NICR2O4 și NIF, două componente EO4. Anterior, acidul hidrofluoric și acidul nitric au fost utilizate de obicei pentru eliminarea coroziunii puternice. Cu toate acestea, această metodă are avantaje precum costul ridicat, poluarea mediului, dăunătoare pentru organismul uman, puternică corozivitate și a fost eliminată treptat. Deoarece oxidarea poate fi văzută în zona de schimbare a culorii, rata de coroziune este legată de grosimea stratului de oxid. În comparație cu stratul de oxid înainte de sudarea oțelului inoxidabil, stratul de oxid în zona de schimbare a culorii este mai gros și compoziția se schimbă (micșorarea nichelui și cromului), ceea ce reduce rezistența la coroziune locală. În general, rezervoarele de apă din oțel inoxidabil sunt utilizate în rezervoarele de apă de viață, rezervoarele de apă de incendiu, rezervoarele de apă de înmuiere și altele, atunci când nu este necesară tratarea custurilor de sudură. După sudare, în condiții industriale sau în alte condiții dure, sunt adesea necesare procese de post-sudare, cum ar fi spălarea cu acid și măcinarea, pentru a elimina stratul de oxid (colorare) și a restabili rezistența la coroziune. Metodele de tratament utilizate în mod obișnuit sunt împărțite în principal în tratament mecanic și tratament chimic. În plus, există lustruirea în oglindă și colorarea suprafeței. Tratarea mecanică: se utilizează de obicei suprafețe poluate mecanic sau non-mecanic. Uleiul lubrifiant poate provoca poluanți organici. Contactul cu uneltele poate duce la poluanți inorganici, cum ar fi particulele de fier străine. În general, diferite tipuri de poluare a suprafeței pot duce la erozie. În plus, adăugarea câmpurilor de particule de fier poate duce la coroziune electrochimică. Corroziunea punctuală și electrochimică sunt coroziuni locale și necesită în primul rând tratarea apei. Prin urmare, poluarea suprafeței reduce de obicei rezistența la coroziune a oțelului inoxidabil. Metoda de tratament al suprafeței: pentru a trata suprafața, a elimina decolorarea și a restabili rezistența la coroziune, există o mulțime de metode și mijloace de post-tratament. Aici trebuie să facem distincția între metoda chimică și cea mecanică. Metoda chimică: utilizarea pastei de spălare acidă fără poluanți și a lichidului de spălare la temperatură normală care conține aditivi inorganici. Astfel, se atinge scopul albirii culorii originale a oțelului inoxidabil. După tratare, arată în esență o culoare întunecată. Această metodă se aplică produselor mari și complexe. În funcție de complexitatea produselor din oțel inoxidabil și de cerințele diferite ale utilizatorilor, se pot utiliza metode de lustruire mecanică, lustruire chimică, lustruire electrochimică și altele pentru a obține strălucirea oglinzii. Colorarea oțelului inoxidabil nu numai că oferă produselor din oțel inoxidabil o varietate de culori, crește diversitatea de design, dar îmbunătățește și rezistența la uzură și la coroziune a produsului, cum ar fi vopseaua cromată cu argint. Oțelul inoxidabil are o rezistență unică, rezistență ridicată la uzură, rezistență excelentă la coroziune și proprietăți excelente cum ar fi ușor de ruginat. Prin urmare, este utilizat pe scară largă în industria chimică, mașini alimentare, mecanice și electrice, protecția mediului, aparate de uz casnic, decoruri de casă și reparații, oferind oamenilor o senzație superbă ***. Aplicarea și dezvoltarea oțelului inoxidabil va deveni din ce în ce mai largă, dar aplicația și dezvoltarea oțelului inoxidabil determină în mare măsură dezvoltarea tehnologiei sale de tratare a suprafeței. Scsxccom20210809